Up(Low)Dates

Salutări tuturor!
Voi fi telegrafic pentru că sunt în mare agitație zilele acestea:

1. Concertul din Târgoviște se decalează puțin, probabil pentru începutul lunii decembrie. Vă anunț imediat ce avem o dată sigură.
2. Săptămâna asta ne putem vedea la Cluj, joi seară și la Timișoara, vineri seară.
Dacă aveți timp și chef de petrecere vă așteptăm cu drag.

See you at the bar! ;)

Tour Dates (revisited)

Dragelor și dragilor,
Vă mulțumesc că mă ajutați să fiu la curent cu următoarele concerte ale trupei.
Iată ce am mai aflat:
1.Oana m-a anunțat că, pe 12 decembrie, vom cânta la Galați, în club „S”. Locația este foarte faină, berea bună așa că, dacă aveți drum prin Galați, ne putem vedea și acolo.
2. Concertul de la Târgoviște încă nu s-a confirmat. Va avea loc cu siguranță în luna noiembrie, însă nu știu dacă se va întâmpla chiar pe 8.
3. Concertul de la Timișoara va avea loc în clubul Q&Q Cafe. Nu știu pe unde vine, este o locație nouă, dacă aveți prieteni bănățeni, poate aflați de la ei.
4. Surpriza din Hard Rock Cafe s-a confirmat. Ne vedem acolo pe 26 noiembrie. Încă nu vă pot spune despre ce este vorba, îi las pe organizatori să-și facă treaba.
5. Deseară vă aștept la Câmpina. ;)
See you at the bar! ;)

Întâlniri cu oameni remarcabili

Odată cu acest post, vreau să inaugurez o serie de viitoare postări despre oameni remarcabili pe care i-am întâlnit în diverse ipostaze, oameni aparținând unor domenii de activitate diverse, oameni care m-au impresionat fie prin dimensiunea muncii lor, fie prin înalta ținută morală de care au dat dovadă.
Voi începe cu un străin, un francez mai exact, pe numele său Gilles Leroy. Cine este acest Gilles Leroy? Este scriitorul care a câștigat în 2007 prestigiosul premiu literar Goncourt, unul dintre cele mai importante premii literare la nivel mondial.
Am avut onoarea de a-l avea invitat în România pentru lansarea cărții sale, „Alabama Song”, cartea care a primit premiul mai-sus menționat și de a-i fi ghid timp de 3 zile, cât a durat sejurul său în România. Este primul laureat al premiului Goncourt și, deocamdată singurul, care a vizitat România.
Nefiind la prima întâlnire cu un francez, mă așteptam la obișnuita îngâmfare, la prea-plinătatea pe care cocoșii galici o au din plin. Am avut surpriza de a întâlni un om foarte jovial, glumeț, foarte deschis, nicidecum înfumurat sau aureolat de premiul pe care tocmai îl obținuse.
Am stat foarte mult de vorbă, am vizitat Bucureștiul vechi și parcul Cișmigiu, ne-am plictisit îngrozitor la dineul oferit de ambasadorul Franței în cinstea sa, s-a minunat de minunățiile Văii Prahovei, în drum spre Brașov,am păstrat legătura prin email și este foarte posibil ca anul viitor să revină în România cu o nouă carte.
Dacă aveți drum prin anticariate sau prin librării, căutați cartea lui, „Alabama Song”. Cu siguranță vă va plăcea.

Tour Dates (New Edit)

Dragelor și dragilor,
datele de turneu se adaugă. Dacă nu le-ați văzut pe site, iată locațiile deja stabilite unde putem petrece:

24 octombrie, Constanța - club „Epoca Metalelor”;
30 octombrie, Câmpina - club „Live”;
05 noiembrie, Cluj Napoca - club „Hard Rock”;
06 noiembrie, Timișoara - club „Q&Q”;
08 noiembrie, Târgoviște - teatrul „Tony Bulandra” TBC;
12 noiembrie, Pitești - club „Hush”.
26 noiembrie, București - „Hard Rock Cafe”, TBC. E o surpriză care sper că se va confirma.
Se lucrează în continuare la alte date, pe care le voi anunța imediat ce le aflu. Oricum, se pare că se păstrează regula și eu aflu ultimul despre concertele care urmează. Ca să fiți bine înformați, intrați pe www.trooper.ro, la sectiunea concerte și apoi dați-mi și mie de știre.

See you at the bar! ;)

Once In A LiveTime

În sfârșit, după foarte multă muncă și după mulți nervi, calcule, nopți pierdute, scenarii, noul album „Vlad Țepeș - Poemele Valahiei” a fost lansat vineri, 16 octombrie, într-un concert special, în sala mare a Palatului Copiilor.
Voi încerca să redau, pe scurt, filmul săptămânii trecute:
Luni: Tot echipamentul nostru este adus de la Târgoviște la București. Se instalează tabăra pentru repetiții la Centrul Cultural „Nicolae Bălcescu.” Seara, Laurențiu a ajuns la mine, unde a și rămas pentru întreaga săptămână. Stăm de vorbă despre lansare și ne gândim la toate lucrurile pe care le avem de făcut. Nu ne vine să credem că mai sunt doar câteva zile până la marele eveniment. Târziu în noapte am adormit pe muzica celor de la Pink Floyd, ca în fiecare noapte de altfel, de mulți ani încoace.
Marți: prima întâlnire cu ansamblul de coarde care urma să ne acompanieze la concert. Apar și primele probleme: oamenii din ansamblu nu erau la curent cu partiturile pe care le aveau de interpretat, ba mai mult nu se așteptau la partiturile pe care le aveau în față. O altă veste proastă: Maria Dragomiroiu nu mai poate ajunge la concert, fiind plecată în S.U.A. Repetiția se desfășoară lent, orchestra întâmpinând probleme de adaptare la partituri. Singurul lucru care mă consolează este acela că sunt partituri la prima vedere. Rămânem cu speranța că, până vineri, lucrurile se vor aranja. Seara târziu îl sărbătorim pe Dumitru, managerul nostru, împreunnă cu băieții de la ElNegro.Se râde, se glumește, dar tensiunea plutește în aer.
Miercuri: repetăm cu dansatoarele. Fetele, magistral ghidate de domnul Cristian Șofron, înțeleg rapid ceea ce au de făcut și astfel ne bucurăm că una dintre rotițele ceasului merge bine. Ieșim împreună la un suc, dar fiecare este cu gândul la evenimentul de peste 48 de ore, astfel că grupul se sparge rapid.
Joi: nu repetăm, în schimb avem concert la Ploiești, prilej de a mai scăpa de stresul acumulat în ultimele zile. Ne întoarcem târziu în noapte, dar somnul nu se lipește de niciunul dintre noi.
Vineri: ziua începe încă de dimineață cu o veste foarte proastă: Iulia, una dintre urisotarele/ielele noastre a suferit peste noapte o criză de apendicită, urmând să fie operată în acea dimineață. Avea să fie prima veste proastă dintr-un lung șir care s-a perindat de-a lungul întregii zile. Din fericire, celelalte iele își găsesc o surată pe măsură, astfel că ne putem gândi la celelalte probleme.
După conferința de presă de la Centrul Cultural Nicolae Bălcescu ne îndreptăm către Palatul Copiilor pentru a începe pregătirea concertului de seara. Aici problemele nu încetează să apară: cabluri defecte, lipsa de profesionalism a unei firme de unde am închiriat echipament și care a uitat să aducă microfoanele. Evident, sediul firmei se afla în capătul opus al Bucureștiului, astfel că am avut o întârziere de 2 ore până am reușit să intrăm în posesia microfoanelor. Preluarea instrumentelor s-a dovedit extrem de dificilă, mai ales a celor din orchestră, astfel că la orele 17:00 încă nu se auzise nici măcar un acord din cadrul repetiției finale.
Echipa TVR-ului se instalase și voia să facă probe de imagine, în timp ce problemele de sunet se acutizau. În stânga scenei, actorii repetau intens scenele pe care le aveau de interpretat. În fine, la orele 18:25, cu 35 de minute înainte de accesul publicului în sală începe repetiția finală. Repetiția se oprește la orele 19:15 fără a fi apucat să cântăm tot ce era de cântat din prima parte a spectacolului.
Ieșim toți de pe scenă plini de nervi, cu speranța că lucrurile vor fi ok și că totul va decurge așa cum am sperat și ne-am dorit de la început.
Ora 20:07: Intro-ul începe, intrăm pe scenă și următoarele trei ore sunt o nebunie din care încă nu mi-am revenit.
Dincolo de toți nervii și frustrările din această săptămână rămâne o satisfacție pe care nu cred că am simțit-o vreodată până acum. Sperăm că banda video/audio a surprins magia acelei seri, cu siguranță cea mai frumoasă din istoria de până acum a trupei.
Mulțumirile se îndreaptă către toți cei care au făcut această seară posibilă: prietenii și suținătorii noștri din toate colțurile țări, care au fost alături de noi în tot acest timp, toți cei care s-au implicat împreună de noi în acest proiect ambițios, oamenilor din media care ne-au susținut. Sperăm să vă placă rezultatul muncii noastre la fel de mult pe cât suntem noi de bucuroși de ceea ce am realizat!

Acestea fiind spuse vă anunț că plecăm în turneu! :D
Da, din nou, după o lună de pauză: pe 24 octombrie suntem la Constanța, în Epoca Metalelor, pe 30 octombrie suntem la Câmpina, în Live Club. Urmează stabilirea datelor pentru: Iași, Brașov, Timișoara, Cluj, Sibiu, Pitești, Târgoviște, Galați, Botoșani. Lista e mai lungă, aștept confirmările și vă anunț pe unde ne întâlnim până la finalul anului.

See you at the bar! ;)

Schijă

Nu pot sa vorbesc despre el la timpul trecut si probabil va trece multa vreme pana voi accepta faptul ca Radu nu mai este.
L-am cunoscut acum mulți ani, în 1996. Pe vremea aceea cânta alături de o altă trupă târgovișteană, Proelium. Foarte pasionat de chitară, mare admirator al lui Steve Morse, ne intersectam mai mereu în „cămăruța cu muzică”, pe care Geni o avea la postul de radio local unde lucra.
Eu i-am spus Schijă, pentru că, atunci când l-am cunoscut, era slăbuț și cu părul blond arăta ca un pui de găină.
Ne-am împrietenit repede, era un tip foarte deschis, glumeț, ne vizitam, ieșeam împreună în oraș, am construit o relație de prietenie solidă.
A început să cânte cu noi în 1998 și, vreme de 4 ani, a alcătuit cu Balaurul o pereche de chitariști foarte bună. Mulți dintre voi nu l-au prins pe scenă, însă cei care ne știu de la concertele din LeNoir probabil și-l aduc aminte. În 2001, drumurile noastre s-au despărțit: Radu a trebuit să depășească niște probleme personale și s-a retras din grup, dar am rămas la fel de buni prieteni. Ne-a ajutat ori de cîte ori a fost nevoie: Troopermobilul a fost adus personal de el din Germania acum 3 ani.
Mă gândeam că la anul va sărbători alături de noi pe scenă cei 15 ani de activitate.
Din păcate, un șofer grăbit l-a smuls dintre noi aseară, în timp ce Radu pilota regulamentar motocicleta sa, Honda Shadow, pe care tocmai o achiziționase și de care era tare mândru.
Radu are 29 de ani și nu mai este fizic printre noi! :(
Gândurile noastre sunt acum alături de familia sa, care este și a noastra și alături de prietena sa, Denisa, pe care o ceruse în căsătorie acum puțină vreme!
Îl vom păstra mereu în memorie pe fratele nostru, Radu!

Dumnezeu să-l odihnească în pace!

Mourning

Acum cateva ore, bunul nostru prieten si fost coleg de trupa, Radu "Schija" Pites, a murit intr-un accident moto. Se pare ca a fost lovit de un sofer care nu l-a vazut. Sunt uluit, nu-mi vine sa cred! :(
Sper ca Dumnezeu sa-l aseze printre aceia alaturi de care si-a dorit sa fie! R.I.P!