Stiti voi pentru ce!;)
Ne revansam in turneul "Jukebox." :)
luni, 20 februarie 2012
marți, 31 ianuarie 2012
Francesca
Dragilor,
Parcă n-a trecut mai mult de o zi de când am scris ultima dată aici. :))
Mulțumiri tuturor acelora care, constant, mi-au reproșat că nu am mai scris nimic, care m-au încurajat să reiau acest obicei. De multe ori am vrut să o fac dar nu am avut timp, iar când am avut timp, ei bine, aici Internetul a făcut tot posibilul să-mi pună piedici: articole interesante de citit, videoclipuri de văzut, etc. Mea culpa!
Nu promit că de data asta voi fi constant, am mai făcut-o si nu m-am ținut de cuvânt, dar sper să nu mai treacă un an și trei luni până la următoarea postare.
Hai să vă spun cu ce m-am ocupat în acest timp:
1.Am mai tradus o carte. Se numește „Puterea subconștientului” și a fost scrisă de dr. Joseph Murphy. Trebuie să vă spun de la început că această carte nu vine să întregească rafturile cu maculatură motivațională, prezente în toate librăriile din România. Autorul, un om fascinant, care a fost rând pe rând farmacist, soldat, predicator, realizator de emisiuni radio-TV, nu face decât să pună pe hârtie lucruri, motivații intrinseci, situații în care subconștientul fiecăruia dintre noi poate fi de mare ajutor, indiferent de problemele pe care le întâmpinăm. Este inevitabil un aer de film american cu oameni de succes dar, dincolo de asta, veți găsi multe lucruri folositoare, pe care le știați deja dar pe care le-ați uitat sau ați ales să nu le folosiți. Dacă cele de mai sus vi se par interesante puteți găsi cartea aici.
2.Cât de curând voi începe lucrul la o nouă traducere, de data aceasta o carte care, cel mai probabil, mă va ține în casă în următorul an. Detalii când va fi gata.
3.În primăvara anului trecut am înregistrat o piesă alături de fostul nostru sunetist, Andrei „Banderas”, o piesă complet diferită față de cele pe care le cânt de obicei. Până săptămâna trecută nu s-a mai întâmplat nimic cu ea, dar sâmbătă și duminică piesa a primit o „surioară”, făcută de Laurențiu (pe el îl cunoașteți, așa că nu vă mai spun nimic despre el). I-am înregistrat partiturile vocale, piesa fiind acum în stadiul de producție cu Laurențiu la butoane. Ne-a plăcut ce a ieșit și ne-am propus să continuăm acest demers, poate la un moment dat, spre finalul anului vă vom putea oferi câteva piese. Ne gândim ca undeva în viitor să le și cântăm în public, dacă se va ivi ocazia.
4.Am început lucrul la un proiect muzical la care mă gândesc demult și pe care sper să-l pot înregistra anul ăsta. Este vorba de o piesă ceva mai lungă, probabil va avea în jur de 30 de minute. Am discutat cu mai mulți prieteni din scena muzicală, colegi din alte formații, care s-au arătat deschiși față de această idee. Când se va concretiza o veți avea disponibilă pe net.
Acestea au fost principalele lucruri care s-au întâmplat anul trecut, dincolo de activitatea cu formația, pe care o cunoașteți la fel de bine, sau chiar mai bine decât mine.
PS. Probabil vă întrebați cine este Francesca? Francesca este chitara de mai sus. S-a alăturat băieților din familie (M.J și M5) în vara anului trecut. Vine de la Bistrița și este hotărâtă să dea glas ideilor mele muzicale.
Hugs,
Oscar
luni, 22 noiembrie 2010
15 and more
Salutari dragilor!
Gata, a trecut febra lansarii primului album live si a aniversarii unui an de cand am primit buletinul.
Incep cu multumirile pentru o seara incredibila, pe care nu o vom uita niciodata: seara de 18 noiembrie defineste cel mai bine toate dorintele si asteptarile noastre, sterge cu buretele toate neimplinirile din acesti 15 ani si ne-a dovedit inca o data, desi nu mai era nevoie, ca suntem cea mai norocoasa formatie din Romania: va avem pe VOI, cei care ati fost in Silver Church, dar si cei pe care ii intalnim pretutindeni in tara, care ne trimit mesaje de incurajare, ne asculta muzica, ne sustin in tot ceea ce facem. Cuvintele sunt de prisos pentru a va multumi: A Huge Bow Down On Two Knees!
Turneul este in plina desfasurare, incercam sa ajungem in cat mai multe locuri cu putinta, sa intalnim cat mai multa lume.
Off the record: se lucreaza la piesele pentru un nou album, au aparut deja cateva idei interesante, mini-vacanta de Craciun ar trebui sa aiba ca urmare primele schite de piese.
O alta veste buna pe care trebuie neaparat sa vi-o impartasesc: povestea lui Vlad Tepes continua. Vasile Lupasc a terminat de curand, impreuna cu marele actor Mircea Albulescu, un prim audiobook, intitulat "Strajer la portile raiului." Vocea inconfundabila a lui Mircea Albulescu da un farmec cu totul aparte povestii si te poarta pe nesimitite in atmosfera de poveste de acum 5 veacuri. L-am ascultat aseara cu nerabdare si cu mare placere si cred ca il voi mai asculta de multe ori in zilele care urmeaza. Merita sa-l auziti pe Mircea Albulescu dand viata povestii vietii lui Vlad Tepes. Ascultati fragmente si cumparati de aici.
Si cum asta nu ar fi de ajuns, Vasile ne pregateste o noua mare surpriza: in curand, un al doilea audiobook, va fi disponibil in lectura lui Marcel Iures. Gasiti un fragment pe youtube aici.
Din pacate am si o veste trista: un vechi prieten al formatiei, muzician la randul sau, TOM, a plecat dintre noi. Poate unii dintre voi l-au vazut in concert cu DoDiez, actuala formatie DeathDrive, poate l-ati vazut cantand in alte proiecte. Tom a fost un baiat de nota 20, foarte vesel, saritor, un tip pe care te puteai baza intotdeauna. L-am cunoscut odata cu primele noastre concerte din Bucuresti, in toamna anului 2000, am mers la el acasa, ne ajuta cu diverse elemente de la toba, statea cu noi in timpul concertelor.
Ne intalneam ocazional prin oras, era intotdeauna plin de entuziasm, lucra la proiecte noi, isi dorea sa ne intalnim si sa ne reamintim vremurile trecute. Nu am mai apucat sa facem asta. RIP, bro! Ramai in inimile si in amintirea noastra! :(
Cei care l-au cunoscut, ii pot aduce un omagiu joi seara in club Fabrica. Voi fi si eu acolo, impreuna cu cei care l-au cunoscut si iubit.
Gata, a trecut febra lansarii primului album live si a aniversarii unui an de cand am primit buletinul.
Incep cu multumirile pentru o seara incredibila, pe care nu o vom uita niciodata: seara de 18 noiembrie defineste cel mai bine toate dorintele si asteptarile noastre, sterge cu buretele toate neimplinirile din acesti 15 ani si ne-a dovedit inca o data, desi nu mai era nevoie, ca suntem cea mai norocoasa formatie din Romania: va avem pe VOI, cei care ati fost in Silver Church, dar si cei pe care ii intalnim pretutindeni in tara, care ne trimit mesaje de incurajare, ne asculta muzica, ne sustin in tot ceea ce facem. Cuvintele sunt de prisos pentru a va multumi: A Huge Bow Down On Two Knees!
Turneul este in plina desfasurare, incercam sa ajungem in cat mai multe locuri cu putinta, sa intalnim cat mai multa lume.
Off the record: se lucreaza la piesele pentru un nou album, au aparut deja cateva idei interesante, mini-vacanta de Craciun ar trebui sa aiba ca urmare primele schite de piese.
O alta veste buna pe care trebuie neaparat sa vi-o impartasesc: povestea lui Vlad Tepes continua. Vasile Lupasc a terminat de curand, impreuna cu marele actor Mircea Albulescu, un prim audiobook, intitulat "Strajer la portile raiului." Vocea inconfundabila a lui Mircea Albulescu da un farmec cu totul aparte povestii si te poarta pe nesimitite in atmosfera de poveste de acum 5 veacuri. L-am ascultat aseara cu nerabdare si cu mare placere si cred ca il voi mai asculta de multe ori in zilele care urmeaza. Merita sa-l auziti pe Mircea Albulescu dand viata povestii vietii lui Vlad Tepes. Ascultati fragmente si cumparati de aici.
Si cum asta nu ar fi de ajuns, Vasile ne pregateste o noua mare surpriza: in curand, un al doilea audiobook, va fi disponibil in lectura lui Marcel Iures. Gasiti un fragment pe youtube aici.
Din pacate am si o veste trista: un vechi prieten al formatiei, muzician la randul sau, TOM, a plecat dintre noi. Poate unii dintre voi l-au vazut in concert cu DoDiez, actuala formatie DeathDrive, poate l-ati vazut cantand in alte proiecte. Tom a fost un baiat de nota 20, foarte vesel, saritor, un tip pe care te puteai baza intotdeauna. L-am cunoscut odata cu primele noastre concerte din Bucuresti, in toamna anului 2000, am mers la el acasa, ne ajuta cu diverse elemente de la toba, statea cu noi in timpul concertelor.
Ne intalneam ocazional prin oras, era intotdeauna plin de entuziasm, lucra la proiecte noi, isi dorea sa ne intalnim si sa ne reamintim vremurile trecute. Nu am mai apucat sa facem asta. RIP, bro! Ramai in inimile si in amintirea noastra! :(
Cei care l-au cunoscut, ii pot aduce un omagiu joi seara in club Fabrica. Voi fi si eu acolo, impreuna cu cei care l-au cunoscut si iubit.
vineri, 5 noiembrie 2010
Pomana porcului
Ezitam daca sa pun sau nu acest link. Si totusi, istoria se mistifica si se potriveste pe fondul ezitarilor, amanarilor, tatonarilor, asteptarilor, sau cum altfel dorim sa numim momentele in care nu sunt suficient de tari incat sa spunem lucrurilor pe nume.
Citesc oripilat de azi dimineata diverse necroloage, ode post-mortem, portete fantastice si pareri de rau dedicate lui Adrian Paunescu.Povestile cu cenaclul, cu cati artisti a ajutat sa se lanseze si asa mai departe, le pun in umbra pe cele ale artistilor al caror destin artistic a fost ingropat de bardul de curte al regimului comunist. Uitam ca Paunescu taia si spanzura in Cenaclu si, la fel cum pupa in fund conducatorii, ii placea si trebuia sa fie pupat in fund, pentru ca artistul respectiv sa ajunga sa faca parte din spectacol. Gasiti suficiente marturii in acest sens pe Internet.
Poate nu sunt in cea mai buna forma pentru a sintetiza acum ceea ce trebuie spus. A facut-o Vladimir Tismaneanu aici:
Citesc oripilat de azi dimineata diverse necroloage, ode post-mortem, portete fantastice si pareri de rau dedicate lui Adrian Paunescu.Povestile cu cenaclul, cu cati artisti a ajutat sa se lanseze si asa mai departe, le pun in umbra pe cele ale artistilor al caror destin artistic a fost ingropat de bardul de curte al regimului comunist. Uitam ca Paunescu taia si spanzura in Cenaclu si, la fel cum pupa in fund conducatorii, ii placea si trebuia sa fie pupat in fund, pentru ca artistul respectiv sa ajunga sa faca parte din spectacol. Gasiti suficiente marturii in acest sens pe Internet.
Poate nu sunt in cea mai buna forma pentru a sintetiza acum ceea ce trebuie spus. A facut-o Vladimir Tismaneanu aici:
vineri, 29 octombrie 2010
Play from Your Fuckin' Heart
Omul asta mi-a servit cea mai buna lectie de muzica din toate timpurile. Incercam sa fim cat mai sofisticati, sa avem instrumente si echipamente cat mai bune, sa aratam cat mai bine, cu parul aranjat, imbracati in tendinte, sa dam bine pe sticla, sa avem lipici la microfon si uitam ceea ce este cel mai important: SA CANTAM!!!
marți, 28 septembrie 2010
Un an fara Schija
Se implineste un an de cand Schija nu mai e printre noi. Ucigasul sau e inca liber, iar dosarul nu a parasit sediul Politiei. Oricum, maximul de pedeapsa e inchisoarea cu suspendare, pentru "culpa." Adica nu a vrut sa-l omoare, desi a calcat linia dubla continua si a intrat pe interzis. Tot din imprudenta l-as putea calca si eu cu masina pe trotuar, pentru ca, nu-i asa, eram la volan si am adormit, urcandu-ma cu masina pe trotuar.
RIP bro, you'll never be forgotten! :(
http://www.youtube.com/watch?v=F4fPv450OYM
RIP bro, you'll never be forgotten! :(
http://www.youtube.com/watch?v=F4fPv450OYM
marți, 10 august 2010
Thank You's
Hello everyone,
In primul rand, multumiri pentru urarile pe care le-am primit din partea voastra! Fie ca a fost vorba de telefon, mail, facebook, mesaje offline, am fost foarte impresionat si magulit de gandurile bune pe care le-am primit, ganduri pe care vi le intorc insutit.
Nu am foarte multe de povestit din acesti 30 de ani, nu am apucat sa fac prea multe lucruri, pentru ca ceilalti 4 baieti au avut grija sa ma tina ocupat vreme de 15 ani. :))
Sper ca si urmatorii 30 de ani vor fi la fel de ocupati si ca voi, dar si cei care vin din urma, sa fiti in continuare alaturi de noi, asa cum ati fost si pana acum.
God bless you!
Oscar
In primul rand, multumiri pentru urarile pe care le-am primit din partea voastra! Fie ca a fost vorba de telefon, mail, facebook, mesaje offline, am fost foarte impresionat si magulit de gandurile bune pe care le-am primit, ganduri pe care vi le intorc insutit.
Nu am foarte multe de povestit din acesti 30 de ani, nu am apucat sa fac prea multe lucruri, pentru ca ceilalti 4 baieti au avut grija sa ma tina ocupat vreme de 15 ani. :))
Sper ca si urmatorii 30 de ani vor fi la fel de ocupati si ca voi, dar si cei care vin din urma, sa fiti in continuare alaturi de noi, asa cum ati fost si pana acum.
God bless you!
Oscar
Abonaţi-vă la:
Postări (Atom)
